Marius-Andrei Herța

O zi din viața unui președinte…

by on Aug.20, 2014, under Noua Romanie!

Da, ca toți românii am și eu un vis ce vreau să îl văd împlinit în 2019.

În fiecare zi mă trezesc pregătit să fac noi schimbări ce vor ajuta această țară să fie mai puternică, mai frumoasă, mai bogată și mai cunoscută.

Dis de dimineață, la 06:00 încep prin a mă pregăti de o nouă zi și prin a mulțumi că pot să mă ridic din pat. După care încep să pregătesc dejunul pentru familie. Eu pregătesc mâncarea pentru fiecare iar soția face cafeaua pentru noi doi. În timpul dejunului nu încetez a-mi admira familia și nu pot să-mi iau privirea de la ei în timp ce fiecare discută de câte lucruri vor face azi și ce bucuroși sunt că se aproprie ora în care vor face una sau alta. La terminarea dejunului încep prin a-mi pregăti, alături de soție, primul născut pentru scoală, este primul lui an școlar, iar pe cel mai mic pentru grădiniță, după care fiecare ne luăm rămas bun și mergem în drumul nostru. Copii sunt luați de șofer și duși la ”biroul” lor, soția se îndreaptă ușor ușor spre afacerea ei iar eu mă urc în mașină și mă îndrept spre birou.

Ca în fiecare dimineața, când ajung în birou, asistentul meu îmi aduce ultimile noutăți pe birou și mă pune la curent cu programul de azi. După câteva minute bune în care răsfoiesc cu atenție dosarele pregătite cu noile modificară sau ajustări, mă îndrept spre sala de ședințe în care, la cererea mea, din momentul în care am fost ales să fiu la conducere,  se organizează 2 ședințe săptămânale cu toată conducerea.

În drum spre sala de ședință, mă opresc pentru a-mi lua o cafea și pentru a mai discuta cu oamenii ce îi întâlnesc.

Bine înțeles că în momentul în care intru în sală, niciodată mai târziu de 8:45, constat că sunt singur, lucru care nu este neașteptat pentru că așa este de fiecare dată.

Intru mai devreme în sală pentru a pregătii dosarele cu modificările și ajustările de rigoare ce le vor avea fiecare dintre participanți.
Rând pe rând, pe la 8:55 apar și ceilalți participanți, mai mult sau mai puțin pregătiți pentru ședință. Până la 9:00 suntem cu toții în sală.

Înainte de a începe, stau liniștit pe scaunul meu și aștept ca fiecare dintre cei 29 de membrii ai conducerii să se așeze și să se liniștească.

Ca la fiecare ședință, nici aceasta nu începe altfel decât printr-o recapitulare a lucrurilor ce trebuiau fi făcute de fiecare în parte până azi. Rând pe rând, fiecare ministru în parte are dreptul la cuvânt, explicând că proiectul de săptămâna trecută a fost sau nu finalizat cu succes, iar în cazul în care nu, atunci îi ascultam cu interes motivele acestuia fără să uit să-mi notez cele mai importante idei, argumente și întrebări.

După scurta recapitulare, ca de fiecare dată aveam cuvântul și luam rând pe rând notițele scrise pe coala de hârtie și le dezvoltam încercând să îi fac să înțeleagă că eu vreau ca lucrurile să se schimbe și că cei ce ne stau în cale trebuie îndepărtați.

Nu exista săptămână ca un membru al ședinței să nu fie penalizat sau un angajat/director din aparatul de stat să nu fie schimbat. Toate aceste decizii fiind luate pe baza unor argumente bine stabilite la momentul în care am fost ales ca președinte.

Schimbările aduse nu au fost majore, cum ar spune unii, dar au fost normale. După 3 ani de conducere am ajuns la un nivel în care românii nu mai sperau să ajungă.

Datorita perseverenței, penalizărilor, comunicării dar și a voinței mele de a lupta pentru fiecare dintre noi am putut ajunge unde suntem azi.

În momentul   de față toate instituțiile de stat lucrează una cu cealaltă. Fiecare persoană ce este angajată la stat se comporta cu oamenii ce îi întâmpină așa cum trebuie și îi ajută cu grija fiind mereu amabili și responsabili de ce fac sau ce zic.

Chiar zilele trecute a trebuit să zbor puțin peste România și am rămas plăcut surprins să observ ca fiecare parcelă de pădure avea viață și verdeață.
Primesc felicitări din partea românilor pentru că au ajuns să rezolve o problemă la finanțe sau casa de sănătate sau forțele de muncă în mai puțin de o oră, intrând doar într-un singur birou și discutând doar cu o singură persoană. Unele chiar mă felicita pentru sistemele aparatului de stat, dezvoltate în așa fel încât fiecare dintre români să aibă acces și să poată să-și rezolve problemele ”la un click distanță”. Sunt felicitat pentru spitale în care să intri cu plăcere și pentru medici și asistente cu care discuțiile îți fac plăcere, bine… atâta timp cât nu ai o problemă  de sănătate, că știm cu toții că aceste discuții nu sunt plăcute.

Dar destul, să trecem la ședința noastră care oricum a ocupat destul de mult timp dezbătând proiectele ce trebuiesc finalizate și cele ce trebuiesc a fi începute.

După ce fiecare ministru a luat la cunoștință dosarul cu modificările și ajustările ce urmau a fi implementate, modificări și ajustări făcute pe fiecare domeniu, dezvoltate împreuna cu ministrul, prim-ministru și o comisie specializată în acel domeniu, a început partea a-II-a a ședinței în care se discuta despre țelul și nevoia fiecărei modificări pentru ca și ceilalți miniștrii să fie informați de modificările ce aveau a fi luate.

A-III-a parte a ședinței se derula având ca participanți, online, pe fiecare dintre consilierii județeni în care se punea punct unui proiect început de ei și se scria prima cifra a următorului proiect.

Așa cum se spune, primul venit… ultimul plecat, rămân ultimul în sală pentru a recitii notițele făcute și pentru a adăuga sau a șterge ceva, cu toate că întreaga ședință era înregistrată.

La ieșire din sală sunt întâmpinat de asistent, ce îmi aduce aminte ca am programate câteva întâlniri, urmând să mă însoțească la acestea.

Undeva pe la ora 14:30 ajung și eu să fac o mică pauză în care îmi hrănesc corpul cu mâncărică românească gătită cu ingrediente românești ce le puteai găsi pe rafturi la fiecare magazin. Nu doar că sunt naturale și mai bune ca cele de import dar sunt și mai ieftine. Este normal să fie mai ieftine și mai bune odată ce nu au sute de KM de parcurs până să ajungă pe rafturile magazinelor.

În timp ce gustam din mâncarea ce mi-a fost înmânată stând liniștit pe bancheta din spate a mașinii ce mă transporta la următoarele ședințe, priveam cu mândrie să văd că orașele țării mele sunt curate, aerisite și pline de oameni bucuroși. Toate aceste sentimente le puteai citi în privirile fiecăruia. Citeai mândrie, citeai iubire, citeai ROMÂN.

Era normal să fie așa. Cine nu ar fi mândru să călătorească cu un tren curat și modern de la Constanța la Arad sau invers (774 Km) în mai puțin de 4 ore. Cine nu ar fi mândru să meargă pe autostrăzi curate, drepte și păzite așa ca ale noastre. Cine nu ar fi mândru să vadă parcuri curate și frumos amenajate ca cele din întreaga țară. Cine nu ar fi mândru să vadă un litoral curat și amenajat, cu umbrele și șezlonguri, ce este vizitat de străini ce au mai fost și nu vor ezita să se întoarcă. Este normal să vorbești cu mândrie, umflându-ți pieptul ca un cocoș atunci când vorbești de Brașovul nostru cu pârtiile și castele ce se ascund prin munții plini de zăpadă și brazi drepți ce ajung la cer. Este normal să-ți curgă o lacrimă două de fericire când discuți sau îi explici cuiva ce frumusețe și câtă splendoare se poate vedea în stațiuni precum Herculane, Olănești, Borsec, Băile Felix, Călimănești, Rânca sau multe altele din țară.

După ce toate punctele de pe agenda de zi au fost tăiate și rezolvate mă întorc la birou unde pentru încă o oră sau două, stau și reflect asupra zile de azi urmând a-mi face planul pentru mâine.

Nu cu mult înainte de ora 20:00 intru și eu fericit pe ușa casei știind că familia mă așteaptă deja la cină.

Pe întreg parcursul cinei, fiecare avea ceva de spus din lucrurile mărețe ce le-au făcut în această zi minunată, iar eu stau și îi ascult cu fericire și mândrie că ei cresc într-o țara buna, frumoasă, bogată, curată și mai inteligentă.

Cu puțin înainte de ora 23:30 ajung să ma așez și eu liniștit în pat alături de soție luând o carte în mână și citind pentru încă o ora sau ceva de genu. După ce termin de a savura cuvintelor scrise pe colile de hârtie  lipite una de alta formând aceasta carte, îmi sărut soția spunându-i noapte buna și închid ochii încercând sa-mi imaginez următoarea zi ca președinte al aceste țări.

Procesul Creaţiei vă ajută să creaţi ceea ce doriţi prin 3 paşi simpli: cereţi, credeţi şi primiţi. A crede înseamnă să acţionaţi, să vorbiţi şi să gândiţi ca şi cum aţi fi primit deja ceea ce aţi cerut. Atunci când emiteţi frecvenţa specifică receptării, legea atracţiei mobilizează oamenii, evenimentele, circumstanţele pentru ca dumneavoastră să primiţi ceea ce doriţi. A primi înseamnă să simţiţi la fel cum aţi simţi atunci când dorinţa v-ar fi împlinită. Simţindu-vă bine acum, vă comutaţi pe frecvenţa a ceea ce doriţi! – SECRETUL – Ronda Byrne


Leave a Reply

Looking for something?

Use the form below to search the site:

Still not finding what you're looking for? Drop a comment on a post or contact us so we can take care of it!

Blogroll

A few highly recommended websites...